Cum trece timpul? Repede sau încet?

De ce trece timpul atât de repede când ne simțim bine și atât de încet în momente de emoție și stres.. Dimineața când suntem în grabă spre serviciu zece minute parcă sunt o clipă, când avem timp de pregătiri, parcă nu mai vine ora la care trebuie să plecăm.

Îmi amintesc cum treceau orele în liceu, sau facultate. Cursul de matematică, parcă nu se mai termina. Cu cât mă uitam mai mult la ceas, cu atât trecea mai greu timpul. Uneori aveam impresia că merge înapoi. Momente rele, plictisitoare, ba chiar mă lua somnul. Singura rezolvare pe care am găsit-o a fost să stau acasă. Bună decizie, în final, nu am pierdut nimic.

Când mă simt bine și fac ceea ce îmi place, zilele trec fără să le observ, am pățit nu doar o dată să văd că a trecut ziua complet, eu fiind tot la calculator. Ies la o plimbare, nici nu văd cum trec cinci ore, stau în frig așteptând pe cineva, cinci minute nu trec nici într-o veșnicie. Se zice că timpul e relativ, dar eu credeam că se referă strict la ceva mai aproapiat de fizică, decât de viața mea.

Clipele plăcute alături de cei dragi, trec fără a ne putea bucura de ele la maxim, sau acesta e modul prin care ne bucurăm? Asta înseamnă să te bucuri? Păi eu nu vreau așa, vreau să simt fiecare clipă, vreau să îmi amintesc mai mult. Să păstrez fiecare clipă în memorie, nu fracțiuni și impresii.

Timpul e cel mai prețios lucru pe care îl avem și e limitat. Doar ne trezim bătrâni și cu câteva amintiri, pe baza cărora vom ține morală celor tineri, uitând că și noi am fost tineri, uitând sentimentele ce le-am avut, neînțelegând rostul unor obiceiuri, din simplul motiv că nu mai avem timp.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *